de Dorin Suciu
Prezentăm analiza de mai jos în contextul în care premierul Ungariei, Viktor Orban, va participa, din nou, luna aceasta, la aşa-zisa Universitate de Vară de la Băile Tuşnad, ajunsă la cea de-a 25-a ediţie. Viktor Orban va fi alături de controversatul europarlamentar Fidesz Laszlo Tokes la manifestarea unde vor fi dezbătute teme precum autonomia şi relaţiile româno-maghiare. Preşedintele Traian Băsescu a participat, anul trecut, la Universitatea de vară de la Băile Tuşnad, desfăşurată în perioada 23-28 iulie, sub motto-ul “Timpul nostru!”
Acţiunile sistematice de înfiinţare în mijlocul României a unui teritoriu autonom pe criterii etnice, care reface defuncta Regiune Autonomă Maghiară de tristă amintire stalinistă, reprezintă în mare parte, dincolo de refuzul schizofrenic al celor care se erijează în lideri ai minorităţii maghiare din România de a se adecva la realitate, reflexul politicii unei politici neorevizioniste a paşilor mărunţi promovate cu asiduitate începând cu 1990. După eşecul iniţial, în martie ꞌ90, al „autonomizării” Transilvaniei prin provocarea de conflicte interetnice la Satu Mare și Tîrgu-Mureș, instrumentul principal al strategiei neorevizioniste a devenit în prezent transformarea unui „ţinut secuiesc”, alcătuit din județele Covasna, Harghita și Mureș, în „ţara-mamă din interior” (Ungaria fiind „ţara-mamă din exterior”) pentru întreaga maghiarime din Transilvania. Scopul final este, aşa cum preconiza la sfârşitul anilor ꞌ90 chiar Viktor Orbán, preşedintele Fidesz – partid radical de dreapta şi ultranaţionalist -, „construirea unei lumi maghiare, cu toate instituţiile ei, de la grădiniţe şi până la autoguvernările de rigoare”; o enclavă etnică impenetrabilă, stat în statul român…
Integral pe activenews.ro
